Uneori...

 30 Noiembrie (2019) / Updated 2023 - Filă din... Jurnalul ( Meu) Nescris:

   Uneori 

   Uneori (când ) Nu mai crezi că poți continua...

  Se cască  un gol imens în lumea cuvintelor.

  Simți cum ele parcă rămân fără  glas. Sau fără ecou în propria-ți ființă .

  Și (Te) Simți că ești la capătul lumii, departe de lume , departe din lumea din tine

 Cel mai puțin ai nevoie, acum, de cuvintele altora. 

 Niciun " speech motivational" nu ( mai) ține...

 Tot ce ceilalți zărești, când  "răsfoiești",  că  postează tu ai citit și  poate chiar ai postat cu mult înainte ...

  Și  zâmbești în mod mut.

  Ești pe " mute".

  Iar cuvintele, propriile-ți cuvinte, încăpățânatele, tac. 

 Și tac . Și  tac. Și  tac...

 Tic -tac. Tic-tac. Tic -Tac...

  Începi să auzi ceasul.

  În liniștea aceea asurzitoareeee începi să auzi ceasul

  Și  tresari. 

  (Când?!) Auzi... Ceasul.

  Poate e doar inima ta. Care bate. Bate.

    BAATTTEEE!

  E timpul tău...

  E inima ta...

  Tic-tac...

  Strigă ea și pentru tine... Strigă ea și  fără cuvinte... Către tine

  Și atunci, când  Uneori  Nu mai crezi că  poți continua...

Ascultă-ți, în  liniște, timpul pompat în viața ta de către inimă

Și vei găsi - regăsi

 - Tic și Tac -

Cuvintele potrivite 

Cu care să te întorci de la capătul lumii  aproape de lume, atât de aproape  din lumea din tine

🤨💞🙃

  

PS:  Ascultă-ți , în  liniște, timpul pompat în viața ta de către  inimă... !!!

Superbă idee -forță  - dăruită  de ziua  Sf Andrei