Îți Mulțumesc, Doamne....
17 Aprilie (2022) / Updated 2023 - Filă din... Jurnalul (meu) Nescris:
Anul acesta - în anul 2022 - în această Duminică sunt Floriile.
În limbaj popular.
O sărbătoare pe care o sărbătorim cu flori. Și cu... pește.
Fie că am ținut sau ținem postul Paștelui, " sărbătorim" cu o masă cu pește...
În realitate sărbătoarea este " Intrarea Domnului în Ierusalim" - intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim - când oamenii recunoscându-l... îl întâmpinau cu ramuri de finicul și palmier și cu urale de bucurie...
Chiar dacă... La numai o săptămână după, aceleași urale vor fi pline de ură și de răzbunare. Șiii... Atât de nedrepte.
Iisus însă știa...
Asinul pe care mergea ni l-a lăsat mărturie...
Astăzi, în același timp, credincioșii romano-catolici și reformați, sărbătoresc - deja - Învierea lui Hristos.
Aseară, stând... singură acasă, m-am uitat pe TVR 2, la transmisia slujbei de Înviere de la Vatican.
M-am oprit din butonat telecomanda în gol când am zărit coloanele și sculpturile înalte de lângă altar...
Șiii m-am bucurat că am avut ocazia, o dată în viața, să fiu acolo, să pășesc și să mă plimb in voie, fără acea mare de oameni pe care o zăream acum, printre ele...
Apoi am ascultat toată slujba.
Inclusiv predica Sfântului Papă - o predică plină de cuvinte simple, firești, calde ... -
Când tocmai se termina, pe ușă a intrat unul din băieții mei aducându-mi Lumina aprinsă:
- Poftim, mamă, poate o să te ajute în viața asta și pe tine, Lumina asta.
Am tăcut.
L-am privit luuung., cum pleacă , total detașat, mai departe.
Șiiii... mi-am șters, din nou, ușor lacrimile...
Ce conta, pentru el , cuvintele spuse, și - mai ales - cinismul cu care le spusese...
Ce conta, pentru el, candela cu flacăra aprinsă....
Era doar o Rutină Socială.
Era doar... Un simbol al Lumii Vechi, Bătrâne...
El este Tânăr. El Nu are timp de d-astea...
Și totusi, nu știu de ce, fusese sa ia lumină si să o aducă... si acasă.
M-am ridicat, într-un târziu, de pe canapea. nici nu mai știu cum s-a încheiat slujba de Înviere de la televizor.
Îmi rămăsese, cumva, întipărită în minte și acum îmi cânta cu ecou, orga aceea imensă...
De dimineață m-am trezit.
Cu intenția de a merge la biserică.
Însă ploua.
Da, Iarăși e... Duminică.
Da. Iarăși plouă...
Priveam pe geam, tristă:
- De fapt - Ce sărbătorim!?
- Azi îl îmbrățișezi și îi dăruiești flori, lui Iisus, mâine....îl trădezi și îl condamni, și îl execuți... pe Cruce !?
- Azi mănânci pește, chiar dacă nu ai ținut, cu adevărat, nicio zi de post, pentru că așa se mănâncă de "Duminica Floriilor" !?
- Azi ...te pregătești de Săptămâna Patimilor, mergând - doar- metaforic pe drumul pe care l-ai condamnat pe Iisus să meargă, prin ceea ce ai ales și făcut...!?
- sau...Azi....sărbătorești, deja, Învierea, Lumina care Nu piere, oricât de mare....e răul și indiferența și... Ipocrizia din jur !?
Pentru unii de-abia începe Săptămâna Patimilor ..
Pentru alții deja Lumina Învierii a sosit....
Sărbătoarea de Astăzi este o Sărbătoare Dureroasă.. Pentru mine, cel puțin
Și eu.... nu (mai) pot sărbători - cu flori - Ipocrizia omenească....
În urechi, am auzit... șoptit:
" Poftim, mamă, Poate o Să Te Ajute în Viața asta , și pe Tine, Lumina asta...."
Și, ștergându-mi lacrimile dulci-amărui de pe obraji am șoptit, și eu :
- Îți Mulțumesc, Doamne, îți mulțumesc.
Sigur mă vei ajuta cu Lumina trimisă chiar și în condițiile acestea...
Să continui!
Să Te Văd, Să Te Aud, Să Te Știu....
În mod #Autentic și nu... Ipocrit.
Așa cum numai eu pot...
Așa cum numai Tu știi...
Îți Mulțumesc, Doamne, îți multumesc...
💜🙏❤️
Comentarii
Trimiteți un comentariu