Peisaj cu Cazinou

 12 / 13 martie (2019)  / Updated 2022 - Filă din...  Jurnalul ( meu ) Nescris:

   Am fost astăzi,  în mod intenționat, pe faleză.

   La Cazinou.

   Unde nu era nimeni. Acum. 

   Pentru  că era vânt.  

   Pentru că ploua. 

   Pentru că toți  ies la plimbare  doar când e soare.  Ca și ciupercile după ploaie. 

   ȘTIAM că o să  fiu (aproape) singură. 

   Lângă  mine  " Antena 1" incerca să   transmită.

   Vântul, însă, nu și nu.

   Valurile, însă,  nu și nu.

   Am zâmbit. Anonim.

   Astăzi  a fost o zi de toamnă târzie.

   Sâmbătă se făcea plajă .

   În martie. 2019.

   

   Pescărușii  erau acolo.

   Zburau.

   Pluteau.

   Nici vântul, nici ploaia nu-i alungase  de acolo.

   Oamenii nu (mai) erau.

   Mă întreb, mai mult decât retoric:

   Unde erau?

  Culmea  momentului:  un gunoier... trăgea cu o mână  după  el un tomberon, gol, iar cu cealaltă mână mătura.

  Pe bune ?!?

  Ploua...

  Bătea  vântul...

  Până  și " Antena" plecase...

  Iar el ... mătura ...

  Pași.

  Printre pași .

  Fugiți  sau rămași.

  Ce am vrut să spun !?!

  Răspuns ( cuiva)  că pot să scriu și mult.

  Cine a citit?

  Cine a rămas până la capăt !?!

  Pescărușii.

  Și gunoierul.

  Pentru că eu am plecat.

  La munte.

   Concluzia?!

   Vezi-ți de ... pași. 

       Pe unde îi lași. 

       Și  în  ce valuri 

       Te va duce  - conduce -

       Vântul 

       Ori

       Roza Vânturilor

       Și azi..

    🤨🤔🤪