Corbul croncănitor

 12 Martie  (2015) / Updated 2022 - Filă din... Jurnalul (Meu) Nescris:

Ieri dimineață priveam - încordată! - marea...

Nu că nu am privit marea și în această dimineață ... Însă azi era soare pe cer și marea era liniștită ... 

Pe bune!!!

:))

Însă ieri ... O priveam ( încordată) , sub cerul plumburiu, care o stârnea și o înfuria în același timp ...

O priveam, în tăcere! 

O ascultam, în tăcere!

Între mine și ea ... S-a Așezat , CRONCĂNIND ... Un corb!!!

Am tresărit.

     - Mă certa!!!

Stătea drept, și negru și gri totodată, între mine siii ... Marea (mea).

"Ți se pare!" îmi spun ... " doar ți se pareee! "

Corbul își intinde aripile însă nu-și ia zborul ... 

Uimitor: Croncăne cu aripile desfăcute !!!

Se înfoiase parcă pentru a-l vedea mai bine ...

Și auzi mai bine...

( croncăneaaaa foaaarte tare ... )

Pentru o clipă nu am mai văzut marea; nu mai ajungeau până la mine nici valurile ei furioase ...

Aveam doar un corb, furios tare și el, în fața mea!!!

Nu reușeam să " prind" încă tâlcul Lecției din această dimineață ...

   " De ce mă cerți!?! "

De undeva de foarte sus s-a auzit țipătul lung și sfâșietor al unui pescăruș ...

Hmmm ... 

Corbul croncănitor îl privește, indiferent 

Iar marea însăși îi răspunde cu un iureș prelung.

În sfârșit, reușesc să-mi șterg zâmbetul tâmp mutându-mi privirea undeva foarte - foarte în larg ...

De obicei , nu știu cum face  însă îi cam iese de fiecare dată, marea - dimineața în mod special - mă oglindește ...

În dimineața zilei de ieri eu... Însă... Mă oglindeam... Doar în corb !!!

Corbul croncănitor, vesel și sigur pe el, își ia zborul ...

In sfârșit: înțelesesem !!?

Zboară cu pescărușul, alături, în larg ...

Privirile mele se-agață de acest larg, în largul care înghițise și țipătul meu și croncănitul meu, în același timp.

Hocus-Pocus!!!

Cerul plumburiu coborâse efectiv și înota în mare, iar marea ( mea) ... se întorcea  în privirile mele, cu Lacrimi.

Ce Corb Croncănitor pot fi ... 

( Uneori ... )

;))))