Luna îmi veghează Ziua
3 / 4 Iulie (2020) / Updated 2022 - Filă din... Jurnalul (Meu) Nescris:
E lună plină.
Și e atât de plină Luna ...
O lună plină care vine să-mi încununeze ziua.
Plină și ea.
Și împlinită și ea.
Cu daruri prin care fiecare clipă parcă a vrut să mă facă să fiu mai conștientă de ceea ce am. De ceea ce Sunt.
Am citit chiar în dimineața aceasta, la prima oră, că doar cei care îți rămân alături și te prețuiesc tocmai rămânându-ți alături în timp sunt adevăratele comori ale vieții tale.
- Doamne , șiii cât de mulți au plecat și cât de multe persoane dragi altă dată mie s-au îndepărtat de mine în acești ultimi ani, lăsându-mi privirile în lacrimi întinse în zare, peste valuri de mare...
Fără să înțeleg - din nou - "la timp" că, din nou, se cutremură scoarțele pământului sufletului meu pentru ca să descopăr / redescopăr... comorile din adâncurile sufletului meu 🙏
Și, după atâta timp de când trec prin propria-mi viață, iată mă înclin în fața unei cugetări atât de copleșitoare.
Pentru că până și Luna - plină - îmi veghează ziua. Da, Ziua, Nu ( doar) Noaptea!!
Iar pașii mei, chiar și așa cum par rătăciți prin lumea aceasta mare, găsesc drumul, călăuziți fiind, subtil, Drumul spre Acasă.
Am noroc că "mesagerii" mei știu, știu de fiecare dată, cum să mă îndrepte spre Acasă, chiar dacă (mai) plec de pe acasă...
🥳😜💕
Comentarii
Trimiteți un comentariu