Dor de dorul din mine
11 Ianuarie (2020) / Updated 2022 - Filă din... Jurnalul (Meu) Nescris:
Mărturisire
Mi-e dor, atât de dor,
De zgomotul pașilor mei mergând prin frunzele uscate de toamnă
Sau umezite de roua anotimpurilor calde
De văzduhul înalt la care privesc , cu nori sau fără nori,
Când la albastrul ceresc când doar la păsările aflate în zborul lor
De frumusețea apelor...
De râuri și pârâuri
De cascade
De valuri și mări
De valuri în mări
De liniștea vuietului lor
Mi-e dor de culorile curcubeului
Răsfrânte și picurate încet prin creștetul capului până în piept
Apoi respirate înapoi
Prin cuvinte
Îmi este dor de cuvintele necuvinte
De cărțile-mi nescrise încă în coperți
De jocurile întregi de cuvinte
Și de toate tâlcuirile de ele dăruite
Din prea plinul adevăr
Mi-e dor de ecoul clopotelor de la Diveevo sau Petru Vodă,
de momentele de plenitudine din atâtea chilii,
și de lacrimile care-mi curgeau, rânduri - rânduri, fără să știu prea bine și de ce, pe atunci ...
Da, mărturisesc, mi-e dor de toate acestea
Și multe-multe-multe altele
Mi-e dor sa mă privesc în oglindă
Și... Să - mi Zâmbesc
Cu alte puține cuvinte
Mi-e dor de dorul din mine...
Un Pic!
💞
Comentarii
Trimiteți un comentariu